Inca un an.

Unul care a trecut, si altul care vine.
Sfarsitul de an nu ma "prinde" printre cei norocosi, care se bucura de zapada, de vin fiert, care vad partia de la fereastra cabanei/vilei de la munte. Eu sunt inca la butoane, pe baricade...adica la munca. Mailurile de saptamana asta pot sa numar pe degetele de la o singura mana, sunt 5, dintre care 2 "out-of-office-uri" si unul care ne informeaza in legatura cu programul de azi: putem pleca la pranz, cu conditia sa "asiguram numarul necesar de angajati pt desfasurarea activitatii bancare". Gluma, nu? Unii dintre noi au petreceri de onorat, sampanii de deschis, un warm-up inainte, sau drumuri pana la destinatiile...de revelion (si cazul meu).
Tocmai am facut o pauza de scris...de foame. Am coborat la Business Lunch sa-mi iau ceva de mancare (fac oamenii astia o mancare ca la mama acasa, demential de delicioasa), insa era deja inchis! Nuuuuuuu, si macarea?!
Pe fereastra vad cladirile aproape goale, strazile pustii care erau altadata sufocate de numarul infinit de masini, si cateva raze de soare care s-au ratacit prin iarna. Oricum, si noi parem rataciti prin birouri, melancolici, derutati si fara chef, insa...avem un sef! (sau mai bine zis, un sef care o inlocuieste pe sefa), care pare sa aiba azi cel mai mare elan muncitoresc ever. Ca sa nu-l dezamagesc, stau concentrata la ecranul calculatorului, si scriu...scriu pe blog. Pana la urma, si asta tot munca este. Ca sa nu mai spun ca privesc ziua de azi ca pe un mare privilegiu aici la banca, pentru ca, cei de la securitate au avut o idee minunata: accesul liber si nelimitat pe toate site-urile. So, internetul e al nostru (doar ca probabil s-au mai "prins" si altii, si merge cam greut)!
Am facut totusi planul: intr-o ora plec...usor, usor...pana ajung departe (la Calarasi)!
Privind in urma, pot sa spun ca a fost un an bun si activ pentru mine, chiar daca pe alocuri tulbure. Azi insa imi dau seama ca nu imi pare rau de nimic din toate lucrurile pe care le-am facut, imi pare rau doar ca nu m-am mobilizat mai mult, ca poate facem mai multe :). In mod sigur sunt mult mai matura, poate e bine, poate e rau, dar sigur face parte din viata. Anul Nou ma va gasi acasa, cu parintii mei, cu o masa bogata si programele de varietati. Si ma bucur foarte tare, dar sunt si putin surprinsa de calmul pe care il simt...altadata as fi simtit disperarea si teribilismul unei mega petreceri, super locatii, mega distractii. Dar acum e altceva, pentru ca am descoperit lucruri care conteaza intradevar pentru mine, oameni pe care ii iubesc de mor sau la care tin enorm, si care nu sunt langa mine azi. (ii exclud pe parintii mei, care sunt o exceptie, fiind marile mele iubiri, si alaturi de care am ales sa fiu in noaptea de reveliune). Probabil oriunde m-as fi dus, m-as fi simtit tot singura fara ei, asa incat m-am sustras superficialitatii, banalului, obligatiei de a ciocni paharul de sampanie si de imi ura obisnuitii, banalii, dar NECESARII "la multi ani!" cu niste persoane cu care nu as avea nimic in comun sau nimic de impartit decat, probabil, masa si noaptea asta.
Singura gagica care face exceptie de la "mormanul" scris mai sus este Cristina2307, care imi e foarte draga si pe care o asteapta diseara o petrecere bizaaaaara :)! So, distractie placuta Cris, vorbim si ne felicitam la 00:00!
Ma grabesc acum, trebuia sa plec! O sa-mi vad bebelusa, fina, ingerasul, domnisoara Vera, care e de o frumusete maxima la cele 6 luni ale ei, si careia i-am luat o rochie dragalasa, pentru ca...nu am putut sa ma stapanesc sa nu o iau! Va fi revelion si pentru ea, nu?

In cazul in care citeste cineva ce scriu pe aici, va urez de pe acum sa va distrati diseara si sa aveti un an excelent!
P.S: Pentru fete recomand sampania de fragute, in cantitatile indicate pt fiecare!