Tot mai gol...

... ma gandesc la o multime de lucruri...dar nu am chef sa scriu...sau sa le scriu...sau sa le cititi.

Nu stiu exact ce inseamna atunci cand simti un mare gol, in cap, in stomac, in viata, dar clar ceva nu merge. Am pretentia ca nu-s depresiva, ci doar realista. Simt ca am obosit (da, la 23 de ani!) si nu stiu ce vitamine sa iau ca sa fiu plina de viata.

As vrea sa simt ca traiesc, ca fac ce imi place, ca respir un aer proaspat, ca persoanele pe care le iubesc nu ma dezamagesc niciodata, ca merg pe strazi fara gropi, fara animale flamande, fara atata nepasare in jur, fara stiri tragice despre crime, despre prea multi copii abandonati, despre mizerie si despre o politica infecta care nu ne duce nicaieri, nici macar la o ... autostrada decenta, terminata, si fara taxe care-si gasesc singura logica in averile altora.
Vreau sa cred in viitor, in salarii decente care deschid posibilitati, in oameni care vor sa munceasca, nu sa fure, in mai putine credite, datorii, minciuni si falsitate.
Tu ce faci? nu ca m-ar interesa, dar sper ca esti bine, ca sufletul tau e implinit si ca nu ai nevoie de atatea confirmari, cum am eu.